41419 (Notiunea si clasificarea actelor juridice civile /на латыни/), страница 10

În sfârşit, numai beneficiarul unei promisiuni de contract are dreptul de a lua măsuri conservatorii cu privire la dreptul născut în favoarea sa.

CONCLUZII

Din cele menţionate în această lucrare rezultă că ansamblul relaţiilor sociale este guvernat de raporturi juridice, care sub vegherea strictă a legii armonizează şi garantează perpetuarea acestora şi totodată eficacitatea.

Aşadar, prin act juridic civil se înţelege manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice adică de a naşte, modifica, transmite sau stinge un raport juridic civil concret.

Din această definiţie rezultă că actul juridic prezintă următoarele elemente caracteristice:

Actul juridic este înainte de toate, o manifestare de voinţă a unei sau mai multor persoane fizice sau juridice;

Manifestarea de voinţă este făcută cu intenţia de a produce efecte juridice respectiv de a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi juridice civile concrete.

Datorită regimului juridic diferit pe care îl au diferite categorii de acte juridice civile, atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judecătorească s-a considerat necesar şi util să se facă clasificarea actelor juridice civile.

La baza clasificărilor actelor juridice stau criterii variate cum ar fi numărul părţilor între care se încheie actul, conţinutul, cauza, forma, modul de executare, efectele actelor etc.

1. Acte juridice unilaterale, bilaterale şi multilaterale.

2. Acte juridice cu titlu gratuit şi acte juridice cu titlu oneros

3. În funcţie de modul lor de încheiere, actele juridice civile se clasifică în acte consensuale, solemne, formale şi reale.

4. În funcţie de momentul în care urmează să-şi producă efectele, actele juridice se împart în acte între vii şi acte pentru cauză de moarte.

5. Acte constitutive, translative şi declarative

6. După importanţa lor actele juridice civile se împart în acte de conservare, de administrare şi de dispoziţie

7. Clasificarea actelor juridice civile în acte patrimoniale şi acte nepatrimoniale se face în funcţie de conţinutul lor

8. După cum au sau nu legătură cu modalităţile actului juridic civil (termen, condiţie, sarcină) distingem acte pure şi simple şi acte afectate de modalităţi.

9. Actele juridice principale şi actele juridice accesorii

10. În funcţie de modul cum pot fi încheiate, actele juridice civile se împart în acte strict personale şi acte încheiate prin reprezentare.

11. După reglementarea şi denumirea lor legală, actele juridice civile se clasifică în acte numite (tipice) şi acte nenumite (atipice)

12. După modul lor de executare, actele juridice civile se împart în acte cu executare imediată şi acte cu executare succesivă.

13. În funcţie de rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutului actului juridic civil, distingem acte subiective şi acte condiţie.

După reglementările de bază pe care ni le oferă doctrina juridică, condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiilor sunt:

• Capacitatea de a contracta;

• Consimţământul valabil al părţii care se obligă;

• Un obiect determinat;

• O cauză licită.

Condiţiile de validitate ale actului juridic civil se clasifică după mai multe criterii. Astfel, în funcţie de aspectele la care se referă deosebim condiţii de fond şi condiţii de formă. Condiţiile de fond sunt cele care privesc conţinutul actului juridic, iar cele de formă privesc forma de exteriorizare a voinţei, adică forma pe care o îmbracă acest conţinut.

În funcţie de obligativitatea lor, condiţiile actului juridic civil se împart în esenţiale şi neesenţiale. Condiţiile esenţiale sunt acele condiţii care trebuie îndeplinite în mod obligatoriu, pentru însăşi validitatea actului juridic. Dimpotrivă condiţiile neesenţiale pot fi sau nu prezente în structura actului juridic civil, fără consecinţe asupra valabilităţii acestuia.

Capacitatea de a încheia acte juridice civile este una din condiţiile de fond, esenţială pentru validitatea actului juridic.

Prin capacitate de a încheia acte juridice civile se înţelege aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaţii civile, prin încheierea de acte de drept civil.

Pentru a fi valabil consimţământul trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele cerinţe:

1. hotărârea de a încheia actul juridic trebuie să fie exteriorizată.

2. consimţământul trebuie să provină de la o persoană care are discernământ.

3. consimţământul trebuie să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic.

4. Consimţământul să nu fie alterat prin vreun viciu de consimţământ.

Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. obiectul actului juridic civil trebuie să existe.

2. obiectul actului juridic civil trebuie să se afle în circuitul civil;

3. obiectul actului juridic civil trebuie să fie determinat sau determinabil;

4. obiectul actului juridic civil trebuie să fie posibil;

5. Obiectul actului juridic civil trebuie să fiei licit şi corespunzător regulilor de morală;

6. Obiectul actului juridic civil trebuie să fie un fapt personal al celui ce se obligă;

7. Cel ce se obligă trebuie să fie titularul dreptului. În actele juridice constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce se obligă să fie titular dreptului pentru care s-a obligat.

Pentru a fi valabilă cauza trebuie să îndeplinească, cumulativ următoarele condiţii: să existe, să fie reală şi să fie licită.

Se disting trei condiţii de formă şi anume:

1. forma cerută ad validatem, adică pentru însăşi validitatea actului juridic civil;

2. forma cerută ad probationem, adică pentru a se face dovada actului juridic civil;

3. forma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi a actului juridic civil.

Nulitatea este o sancţiune civilă, care intervine când se înfrânge o dispoziţie legală, cu ocazia încheierii unui act juridic. nulitatea urmăreşte atât o funcţie preventivă, cât şi una sancţionatorie.

Teoria nulităţii actelor juridice clasifică aceste acte, în raport de mai multe criterii, astfel:

1. În raport de natura interesului ocrotit de lege şi de regimul ei juridic, nulitatea este de două feluri: nulitate absolută şi nulitate relativă;

2. În raport de modul cum operează nulitatea se distinge între nulitate de drept şi nulitate judiciară.

În doctrină sunt considerate cauze de nulitate a actului juridic următoarele:

• Încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la capacitatea de a încheia actul juridic;

• Lipsa unui element esenţial, structural, al actului juridic (consimţământul, obiectul, cauza);

• Vicierea consimţământului exprimat în actul juridic;

• Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;

• Ilicitatea sau imoralitatea cauzei;

• Nesocotirea dispoziţiilor imperative ale legii, ordinii publice şi bunurilor moravuri;

• Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne;

• Lipsa sau nevalabilitatea autorizaţiei administrative pentru unele acte juridice;

• Frauda legii.

De menţionat că nesocotirea acestor cauze de nulitate conduce fie la nulitatea absolută, fie la nulitatea relativă a actului juridic.

Efectul nulităţii rezidă în desfiinţarea actului juridic din momentul încheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii de drept încălcate.

Actul juridic nul poate produce efecte în viitor, iar efectele produse în trecut se desfiinţează retroactiv. Aşadar nulitatea operează nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut. Retroactivitatea este consecinţa firească a nulităţii actului juridic.

1 A. Ionaşcu Op cit. p 76; I. Dogaru Op cit p 137; T. Pop op cit. p 119; Gh. Beleiu, op cit. p 118

2 G. Boroi, Op. cit, p 92

3 D. Alexandrenco, Principiile dreptului civil român , vol II Bucureşti, 1926, p 11;

G. Boroi, Op. cit, p. 101; T. Pop, Op. cit, p.128

4 D. Cosma, Op. cit., p. 113

5 Tr. Ionaşcu, Tratat de drept civil, vol I, Editura Academiei Bucureşti, 1967, p.251

6 Gh. Beleiu, Op.cit., p. 128, P.M. Cosmovici, Op.cit, p.101

7 T. Dogaru, Op. cit., p.172)

8 I. Urs, S. Angheni, Drept civil, vol I, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1997, p. 113

9 D. Cosma, Op. cit., p. 117

10 A. Ionaşcu, Op. cit., p. 83; I.R. Urs, A. Angheni, Op.cit, p. 118

11 P.C. Vlahidde Op. cit., p. 61

12 A. Ionaşcu, Op cit.,p. 87; D.Cosma Op. cit., p.175; St. Rauschi, Op.cit., p.91; Gh. Beleiu, Op cit., p.120; I. Dogaru Op. cit., p. 166

13 D. Cosma, Op. cit., p. 213

14 I. Dogaru, Op. cit., p. 174

15 Tr. Ionaşcu, Curs de dreept civil. Teoria generală a obligaţiilor, 1949-1950, p. 59

16 Gh. Beleiu, Op. cit., p. 149

17 St. Rauschi, Op. cit., p. 98; P.M. Cosmovici, Op. cit., p.120

18 Gh. Beleiu, Op. cit., p. 152

19 I. Dogaru, Op. cit., p. 190

20 T. Pop, Op. cit, p.

21 T. Pop, Drept civil român, Bucureşti 1993, p. 183

22 T. Pop, Op. cit, p. 183

23 T. Pop, Op. cit.,p. 194